Ape termale

Pe seama apelor subterane (freatice şi de adâncime) a luat naştere staţiunea balneoclimaterica Băile Herculane. Sursa este constituita din 19 izvoare naturale cunoscute, din care 9 sunt captate si folosite. Din debitul total se foloseşte doar o parte in funcţie de necesităţi, restul devărsându-se liber in Cerna.

Grupa Şapte Izvoare Calde şi forajul Crucea Ghizelei

Forajul Crucea Ghizelei

Este o sursă aparte datorită amplasamentului său, darşi proprietăţilor fizico-chimice. Forajul este situat în extremitatea nordică a zăcământului, pe malul stâng al Cernei, a traversat o stivă de calcar cu o grosime aparentă de peste 500 m în care probele hidrogeologice au pus în evidenţă proprietăţi acvifere bine diferenţiate.

Din punct de vedere chimic, apa forajului este constant bicarbonatată-calcică, cu mineralizare foarte redusă (0,25-0,45 g/l), singura de acest tip din zonă

Şapte Izvoare Calde, dreapta

Cele peste 20 de iviri naturale de apă termominerală, eşalonate pe un front de aproape 50 m, variate ca debit sunt situate în versantul drept al Cernei, în apropierea malului, expuse inundaţiilor la ape mari.Ieşirea la zi a apei se face pe contactul tectonic dintre granitul de Cerna şi calcarele mezozoice, fapt care explică şi debitele totale de peste 2 l/s.

Din punct de vedere chimic, apa izvoarelor este clorosodică-bicarbonatată calcică, slab  sulfuroasă, cu mineralizaţie scăzută (0,55-0,76 g/l). lor fiind determinată de acelaşi contact tectonic granit-calcar. Ivirile apar la zi din granit, pe un front de 20 m. Ecartul de variaţie este de 1,5 l/s (0,1-1,6 l/s). (Tiberiu Moraru 1970, pag.131)

Din punct  de vedere chimic, apele acestor iviri aparţin tipului clorosodicăbicarbonatată calcică, slab sulfuroasă cu mineralizaţie scăzută (0,65-0,74 g/l).

Forajul Scorilo

Este situat la 85 m aval de izvoarele anterioare, în versantul stâng al Cernei, deasupra cotei de inundaţie. A traversat depozite cuaternare groase de 2 m, menţinându-se apoi numai în granite până la adâncimea finală de 549,5 m. Apele acestei surse sunt, clorosodice-bicarbonatate calcice, slab sulfuroase, cu mineralizaţii foarte reduse (0,65-0,85g/l).

Grupa Hercules

Cuprinde 4 izvoare la care au fost surprinse cele mai mari variaţii de debit şi temperatură, două dintre acestea, Hercules şi Apollo, însumează ele singure debitele cumulate ale tuturor celorlalte surse la un loc.

Izvorul Hercules

Este cel mai important ca debit, dar are cele mai instabile  proprietăţi fizico-chimice. Apare din peştera cu acelaşi nume. În alimentarea resurgenţei, un rol foarte important revine calcarelor jurasic superioare din Sinclinalul Cernei. Ecartulde variaţie a debitelor este de 94,8 l/s. Mineralizaţia totală variază între 0,29-2,51 g/l, caracteristicile apei trecând de la bicarbonatată-calcică la clorosodic-calcică.

Izvorul Hygeea

Punctul de izvor este situat pe contactul tectonic dintre calcarele jurasic superioare şi stratele de Iuta şi se găseşte la 40 m aval de Izvorul Hercules, pe acelaşi versant, la numai 0,8 m altitudine absolută. Debitul şi temperatura au variaţii în acelaşi sens cu cele ale Izvorului Hercules. Captarea defectuoasă a sursei determină pierderea apei pe lângă incinta construită în vederea unor utilizări balneare. Apa izvorului aparţine tipului clorosodică-calcică, bromiodurată slab sulfuroasă.

Izvorul Apollo

Emergenţa este localizată în incinta pavilionului Apollo şi este captată prin amenajarea unui bazin etanş peste punctul de izvor. Ieşirea “la zi” se face pe contactultectonic dintre calcarele Jurasicului superior cu marnocalcarele barremianapţiene (stratele de Iuta).

Prin compoziţia sa chimică apa izvorului aparţine tipului clorosodic-calcic, bromiodurat, sulfuros, cu concentraţii cuprinse între 3,2 şi 3,6 g/l. Interceptarea traseului natural de alimentare a izvorului cu ocazia săpării unei fundaţii la 65 m amonte de Apollo I a creat o nouă ieşire a apelor la versant, ieşire care a preluat cea mai mare parte a debitelor. Caracteristicile chimice ale apelor s-au păstrat, dar mineralizaţia a scăzut stabilizându-se în jurul valorii de 2,65 g/l.Este captat într-un bazin de beton cu înălţime de cca. 4 m, din care este exploatat prin pompare.

Izvorul de la Despicătură

Este situat la baza zidului de regularizare a albiei Cernei, la 8 m aval de Peştera de la Despicătură, aflându-se de cele mai multe ori sub oglinda apei.

Concluzii asupra surselor din grupa Hercules: Ca urmare a condiţiilor hidrogeologice de apariţie şi a circulaţiei prin calcaresau la contactul acestora cu stratele de Iuta, debitele izvoarelor din această grupă sunt mari comparativ cu ale altor surse termominerale. Aportul descendent de apă rece determină creşteri de debit cu scăderi corespunzătoare de temperatură. Variaţiile de debit-temperatură sunt mari la Izvorul Hercules şi se atenuează spre sud, adică spre zona de alipire a sinclinalului la grabeN.

După deschiderea Izvorului Apollo II şi a dezafectării barajului din gura Peşterii Hercules, debitul şi temperatura apei acestuia au scăzut progresiv, faptul poate fi explicat prin deranjarea echilibrului termic dintre rocă şi apă, ca o consecinţă directă a creşterii vitezei de curgere şi a epuizării unor rezerve care nu se mai pot reface.

Este grupa în care interferenţa hidraulică dintre apa celor două structuri (synclinal şi graben) şi dintre cele două tipuri de apă care se amestecă (descendentă-recenemineralizată şi ascensională-termală-mineralizată) este maximă.

Grupa Diana

Este alcătuită din patru izvoare (Diana I, Diana II, Diana IV, Hebe) şi forajul Diana III, situate în zona centrală a staţiunii vechi.

Izvoarele Diana I+II

Punctele de emergenţă se găseau într-o cavitate naturală de mici dimensiuni, dezvoltată în malul drept al Cernei la 11 m altitudine relativă, pe un aliniament tectonic clar (Falia Diana) care pune în contact stratele de Iuta cu calcarele jurasic-superioare. Variaţiile de chimism se încadrează între 4,39 g/l şi 6,27 g/l, apele păstrându-şi nemodificat caracterul clorosodic-calcic, bromiodurat, sulfuros.

Izvorul Diana IV (Izvorul de Picioare).

Este situate în albia Cernei, în zona inundabilă, ivirea apei făcându-se din marnocalcare

Forajul Diana (Diana III)

Este amplasat pe falia Diana, în malul drept al Cernei şia fost săpat până la 260 m adâncime, unde a interceptat fundamental granitic, a traversat formaţiuni cuaternare şi marnocalcare (0-100 m), menţinându-se apoi în calcarel malmneocomiene (100-240 m) şi în calcarele spatice ale Doggerului (240-259 m).

Izvorul Hebe

Este un izvor captat în subsolul băilor Hebe, pe contactul calcarmarnocalcar.

Grupa sudică (Vicol-Fabrica de Var)

Forajul Traian

A fost executat în 1969 în malul stâng al Cernei până la adâncimea de 577,5 m. Apa sursei aparţine tipului clorosodic, bromiodurat, sulfuros, cu mineralizaţie totală care variază în funcţie de debit între 7,56 g/l şi 8,43 g/l.

Forajul Decebal

A fost executat până la adâncimea finală de 597,7 m, apa sursei fiind de natură clorosodică, bromiodurată sulfuroasă, cu concentraţii de săruri minerale de 7,69-8,58 g/l.

Forajul 4579 (stadion)

A fost executat până la adâncimea de 800 m şi a traversat succesiv aluviuni formaţiunea de Wildflisch (0-125 m), gresiile şi calcarele cretacic-jurasice şi granitul. Apa este clorosodică, bromiodurată sulfuroasă, cu concentraţii de săruri minerale de 7,93-8,96 g/l.

Forajul 4578 (Fabrica de Var)

Forajul a fost executat până la adâncimea de 921 m, apa având un conţinut de săruri minerale care variază între 7,85-8,34 g/l. Apa aparţine tipului clorosodică, bromiodurată sulfuroasă. Concluziile care se desprind din prezentarea surselor termominerale sunt:   Toate izvoarele naturale sunt situate pe falii (sau în imediata apropiere), falii carepun în contact calcarele cu formaţiuni impermeabile  Atât la izvoare cât şi la foraje, cele mai mari debite se obţin pe seama calcarelor, proprietăţile acvifere ale acestora nu sunt omogene  Partea superioară a granitului are proprietăţi acvifere realizate pe seama unei fisuraţii deschise  Între sursele din grupele Hercules, Diana şi Neptun există interferenţe hidrodinamice.

Grupa Neptun

Include izvoare (Venera I, II, Neptun III) şi foraje (Neptun I+IV şi Neptun I situate pe falia Neptun, falie care afectează marnocalcarele barremian-apţiene.

Sursa Neptun I+IV

Este formată din două foraje diferite care interfereazăhidraulic:Neptun I, forat până la 276 Neptun IV, forat cu talpa la 350 m adâncime. Orizontul cel mai productive este situat şi aici în baza calcarelor, între 242-325 m.  Apa este de tip clorosodic, bromiodurat, sulfuroasă, cu mineralizaţii totale carevariază de la 5 g/l la 6,64 g/l. Nu s-a stabilit existenţa unei relaţii între debit şi mineralizaţie, dar ecartul de variaţie trebuie considerat şi aici ca fiind efectul unei diluţii cu ape carstice.

Forajul Neptun II (Anteu)

Este situat în malul drept al Cernei, pe planul falie Neptun. Debitele au caracter pulsator datorat unei scurgeri difazice (apă+gaze). Apa izvorului aparţine tipului clorosodic, bromiodurat, sulfuros, cu mineralizaţii cuprinse între 6,16-6,86 g/l.

Izvorul Neptun III (Argus)

Emergenţa este situată pe aceeaşi falie, la numai 8 m distanţă de cea anterioară dar la o cotă mai ridicată. Calităţile chimice ale apei suntidentice cu ale celorlate surse din grupă, mineralizaţia totală variază între 6,17g/l şi 6,46g/l.La aceste surse se mai pot adăuga două izvoare ale căror puncte de emergenţă sunt situate tot pe planul faliei Neptun, dar în versantul stâng al Cernei.

Venera I

Este amplasat în subsolul unui pavilion balnear, inaccesibil pentru măsurători curente.

Venera II

Apare la nivelul albiei inundabile, cu debit aproximativ de 0,05 l/s şi concentraţii în săruri minerale de 6,36-6,92 g/l. (Tiberiu Moraru 1970, pag.131)

Din punct de vedere al compoziţiei chimice se evidenţiaza două tipuri de bază:

• tipul clorurat – carbonatat: (Hygeea, Sonda I, Izvorul de stomac)
• tipul clorurat – sulfat: (Hercules I, Izvorul de Ochi, Crisan)